Mai rece ca o moarte

Când voi pleca,
În pumnii  strânşi voi lua durerea
Ce decupează prin carne amintiri
Un fir tors de  noapte
Din vene pulsânde
Şi acea cărare , lăcaşul
Unde mi-ai întemniţat credinţa


Port cu mine trompeta unui arhanghel
Cânt universului, să se înspăimânte
Cu foc, cu glas de păsări, cu aripi
Modelez din lumini o sfoară
O arunc lumii şi strig:
'' Prindeţi-vă speranţele de ea!''

Sunt  un om cu mâna uscată
Prada  lacrimimilor
Viaţa mea
E mai rece ca o moarte