Iertare

O foaie albă de hârtie şi-un creion
Vârful ascuţit , ar putea fi  bucată
Dintr-un diamant
Ca bobul de nisip
Desprins din creasta muntelui
A ales a fi o simplă ustensilă
În mâna deja neputincioasă
A unui muritor


Îl văd un bisturiu
Roade în adăncuri
Încrustatele dureri
Taie adânc, până-n sânge
Cuvintele aspre
Un tanc din cenuşă
Striveşte gânduri
Apoi ceasul tace


N-am atins vreun vis
Nici n-am călcat pe muguri
Pe drum n-am sfărâmat în picioare trandafiri
Mi-e frică de spini
Dar numai ei ştiu să asculte
Tăceri de lacrimi
Sub cupola soarelui
Cer universului iertare