Tristețea zvâcnește din fiecare anotimp
Colț rătăcit de oraș
Zile palide, mohorâte
Refrene haotice se repetă
Ca pe un vinil zgâriat
Uneori moartea ca un vultur
Lasă urme viloente pe șosea
Risipești ultimul suflu
Pe întâiul zbor
Nu există iad, nu există iad!
Mă vor preamări
Într-o cameră cu îngeri pictați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu