Tardiv

 Trimite-mi din cer o scară
 În încercarea eşuată de a-mi regăsi liniştea
 Priveşte-mă cu ochi de toamnă
 Printre gratii, în eter
 Ca pe o irespirabila suferinţă
 
 La colţul străzii, sute de oameni
 Stau la coadă
 Le-a şoptit viaţa că acolo s-ar vinde fericire
 Pentru doar câţiva bănuţi
 Mă aşez cu speranţă
 Dar înaintea mea, un cerşetor
 Cumpără şi ultimul gram
 
 
 Am încercat bucuria de a trăi
 Dincolo de false aparenţe
 Dar acea transparenţă mă roade
 Corabia mea nu va ajunge la mal
 Am înecat-o demult în lacrimile tale...