Memoria zăpezilor

Împărăția cerurilor se destramă

 Printr-un fulger diabolic

 Îngerii beau din ignoranță

 Se aștern pe-un covor minat

 Atârnă de vânt

 Ca un copil de sânul mamei

 Uneori, în noi natura plânge

 Cu urmele pașilor muți

 Cu fulgii zăpezilor

 Nepăsători la venirea primăverii