Atât de aproape de sfârșit

Astăzi mă dor lacrimi

 Suspine cu parfum de ceară veche

 Undeva într-un colț de  viață

 Marea leagănă valuri, spumă, vapoare

 Teama crește în noi cum morții într-un cimitir

 Când singurătatea dansează cu primii fulgi

 O gaură în plin suflet

 Un ghem din ceață, o cutie de chibrituri

 Aprinde alte comete, alți meteoriți

 Stelele au fost odată cărbuni, oamenii cenușă

 Noroiul nostru e o poartă spre vise

 Zidul-din ce în ce mai subțire

 În dreptul inimii

 Uneori aud ceasul cum mă strigă

 Sting lumina, aprind doar tăcerile

 Lângă ochi, sub rănile vechi

 Durerea  alunecă  până în abis

 Plouă

 Norii strâng în brațe luna

 Tunelul nopții mă va duce

 Atât de aproape de sfârșit